Eliza Cosman

Salutare tuturor!

Numele meu este Eliza, am 33 ani şi anul acesta am decis să alerg pentru a două oară cursa de maraton desfăşurată pe Transfăgărăşan. De dată această voi susţine echipa Şcoala de Valori, deoarece avem nevoie printre noi de oameni frumoşi, atât cu capul în nori cât şi cu el pe umeri. Parte din proiectele şcolii le regăsiţi pe site, însă, pe scurt, împărtăşim dorinţa de a aduce educaţia nonformală la nivel local prin ajutorul oferit în dezvoltarea de comunităţi de tineri autonomi, care să aducă o schimbare în bine în jurul lor.

De ce să alergi pentru asta? Pentru că într-o lume de “ferestre”,”tab-uri”, “ecrane”, link-uri, “canale”, digital, online, wireless, tablete şi alte “mijloace”, a devenit o adevărată provocare să mai “fim prezenţi” la multe dintre lucrurile care se petrec în jurul nostru şi a devenit extrem de uşor să ne “scape” lucruri importante, la care dorim să contribuim.

Aşa că noi, în calitate de ambasadori, sadici ????, alegem să fugim 42 de kilometri în speranţa că cineva, va ajunge să citească aceste rânduri.

De ce alergi, Eliza? De ce faci sport? De ce , de ce, de ce, cum? Aceeaşi întrebare mereu. Ca să îmi spăl creierii ????

Acum 10 ani, undeva în jurul lunii Mai, am decis că de “mâine” voi ieşi în parc ( Moghioroş ) şi voi începe să alerg. Simplu. Fără research, fără întrebări, sfaturi.

Cred că era o zi de joi. Am luat adidaşii mei de stradă sketchers (nişte mizerii din piele întoarsă cu talpă groasă şi rigidă ), pantalonii de trening pe care îi aveam (bumbac gros), o fr meds net, un tricou, o sticlă de apă…şi m-am dus. Mi-am propus 10 ture de lac cum pot eu să le fac, adică merso-alergate. Şi în următoare zi la fel. Şi apoi la fel şi la fel. Câte o oră şi ceva. În două săptămâni alergam deja binişor, legat, fără opriri. Dependenţa se instalase.

De la încălţările proaste, după aproximativ un an jumate, au început să mă doară gleznele rău. Eu nu aveam salariu atunci dar am cerut ceva bani ( 150 ron) şi mi-am luat de la Hervis nişte adidaşi din piele, de tenis. Pentru că adidaşii de calitate SUNT DIN PIELE, iar HAINELE DE CALITATE SUNT DIN BUMBAC – învăţătură de la părinţi. Am descoperit Asics abia din al 3-lea an de sport, când deja masa critică de alergători crescuse, aveam şi eu salariu şi am înţeles că această apucătură va trebui susţinută cu echipament de specialitate dacă îmi doresc o comuniune îndelungată între dorinţa şi picioare. Deci aşa am început eu povestea alergării: cu bumbac, adidaşi nepotriviţi, ţigani care mă trăgeau de par, palme la fund, strigăte pe străzi, scuipat săptămânal, şamd. Nu m-am plâns niciodată, mi se părea ceva firesc. Nici acum nu mă plâng. Este povestea mea şi fiecare alergare era şi este o Victorie. Victoria mea pentru ziua respectivă.

Crezul meu: găseşte acel lucru care este numai al tău, ia-l în braţe şi fugi cu el. Îţi va da putere şi satisfacţie! Nu copia pentru că atunci rişti neîmplinirea. Stai cu ochii deschişi către sufletul tău, către greutăţi, bucurii, obstacole, emoţii şi caută acel lucru care îţi aduce o Victorie personală Autentică!

A voastră,

Eliza