Mădălina Szelmenczi va fi a doua alergatoare la ultramaraton

Zilele trecute anunţam că suntem în cautarea unei doamne de FIER. Ei bine am găsit-o. Ea este Mădălina Szelmenczi, mai jos găsiţi un mini interviu cu ea.

Puteţi să o susţineti pe Mădălina donând pe pagina ei pentru Centrul de Excelenta in Ingrijire Paliativa:
http://transmaraton.org/ro/competitors/view?hash=b0037a2db96c2349160435c0d152d07f84d7a2be

Prezentarea ta (nume, cu ce te ocupi etc)

Mă numesc Mădălina Szelmenczi, am 26 de ani, sunt psiholog, iar în prezent lucrez ca trainer în cadrul
mai multor proiecte.

De cand te-ai apucat de alergat ?

Am început să alerg acum vreo doi ani și un pic, în condițiile în care până atunci singurul sport pe care îl
practicasem fusese alergarea după autobuz sau urcatul pe scări atunci când se defecta liftul. Tot atunci
am început să visez și la primul maraton, însă din cauza unor probleme medicale neașteptate a trebuit să
amân îndeplinirea acestui vis până la ediția de anul trecut a Maratonului Internațional București. Cam tot
de atunci am început să alerg mai serios, adică să cresc kilometrajul și numărul de zile de antrenament.

Care a fost cea mai grea/lunga cursa la care ai alergat

La începutul lunii iunie a acestui an am parcurs 57 km în cadrul Ultramaratonului IOR Night, împreună cu
alți câțiva temerari. Nu a fost propriu-zis o competiție, ci o alergare între prieteni, la organizarea căreia am
contribuit și eu. Deși a fost destul de greu din cauză că s-a desfășurat noaptea, iar traseul a fost destul de
monoton (18 ture în jurul lacului IOR), a fost totodată cea mai frumoasă cursă la care am participat, atât
datorită faptului că a fost una inedită, cât mai ales mulțumită oamenilor care mi-au fost alături și pentru
care va rămâne de asemenea o amintire frumoasă.

Ce te-a determinat sa alergi la Transmaraton?

Am cochetat cu ideea de a participa la Transmaraton încă de la începutul anului, când apăruseră
primele zvonuri cu privire la această competiție. Am avut o ezitare în a mă înscrie atunci, deoarece
nu mă simțeam suficient de antrenată pentru a alerga 70 km. Din fericire pentru mine evenimentul a
fost amânat, iar în ultimul moment s-a eliberat și un loc, pe care organizatorii au decis să îl ofere unei
alergătoare. Cu ceva mai multă încredere în mine după competițiile la care am participat în acest an, am
decis să aplic.

Sunt bucuroasă că am fost selectată și că voi avea ocazia să alerg pe cel mai frumos drum din lume, iar
în același timp să contribui la o cauză nobilă. În cadrul acestei competiții voi susține cauza Hospice Casa
Speranței, fundație care oferă îngrijire paliativă gratuită copiilor și adulților suferinzi de boli terminale.
Este o cauză în care cred cu adevărat pentru că, din nefericire, am avut ocazia să văd cu ochii mei cât de
ticăloasă poate fi o astfel de boală și cât de important este orice gest care poate oferi alinare, fie și numai
temporar.

De ce ultramaraton?

Această întrebare mi-a fost pusă de mai multe ori și de fiecare dată constat că îmi este destul de greu să
ofer o explicație. Îmi plac provocările de genul ăsta pentru că mă ajută să conștientizez că oamenii dispun
de mult mai multe resurse decât ar crede. În viața personală și profesională acest lucru m-a ajutat să
capăt suficientă încredere în mine cât să am curaj să fac schimbări radicale și să îmi propun obiective mai
ambițioase, dar și să devin o persoană mai disciplinată.

Aleargă pe cea mai frumoasă șosea din lume

REZERVA-TI LOCUL ACUM