Continuam povestile concurentilor de la Transmaraton. Astazi continuam cu Raluca-Ioana Munteanu – locul 2 in top fundraiseri.

Prezentarea ta

Ma numesc Raluca Munteanu, am 26 de ani și sunt specialist marketing. Locuiesc in Iași mai dintodeauna cu toate că de felul meu, sunt destul de plimbăreață.

Cand/cum te-ai apucat de alergare?

De alergat m-am apucat in 2009, când am locuit timp de doi ani în Germania. Recunosc, o bună bucată din viața mea nu prea am înțeles sensul acestui sport. Cred că într-o oarecare măsură, venind din România, pur și simplu mi se părea inutil să alergi fără să ai un autobuz de prins sau fără să ai un câine care te fugărește 🙂 La început a fost foarte greu, fiecare cursă de 3 km o adevărată provocare iar cele de 5 reale victorii, îndelung așteptate.

Care a fost cea mai grea/lunga cursa la care ai alergat?

Păi.. nu am participat niciodată la o competiție de alergat. Alerg însă pe cât de constant pot, cel mai mult (momentan :)) am alergat 15 km. Încerc să fac și antrenamente separate, atât de fitness cât și pilates, pentru a-mi întări musculatura și pentru oferi o pregătire complementară.

De ce ai ales sa alergi la Transmaraton?

Mi-am dorit foarte mult să particip la o competiție întrucât m-am gândit că dacă voi avea un obiectiv clar în minte, voi introduce puțină rigoare în acest hobby. Iar acest lucru s-a concretizat deja, prin antrenamentele de până acum. Mai mult, am fost foarte atrasă de cauza pentru care alerg. Sunt un mare susținător al asociației Hospice, le admir foarte mult inițiativele. Nu în ultimul rând, nu am fost niciodată pe Transfăgărășan 🙂 Unii ar spune că ar fi fost mai chibzuit să aleg o cursă mai ușoară pentru primul semi-maraton la care particip, și nu neapărat una la deal, cu diferențe de altitudine și în frig 🙂 Recunosc însă că obiectivul meu de această dată însă nu este neapărat să ating cel mai bun timp, cât mai degrabă să termin și dacă se poate, să strâng cât mai multe synthroid news net pentru ONG-ul pe care îl susțin.
Faptul că suntem patru prieteni care participăm împreună la această cursă (fiecare dintre noi la prima competiție de alergat) e ca un fel de cireașă de pe tort. Îmbinăm utilul cu plăcutul, pasiunea pentru sport cu aceea de a ne implica în niște cauze sociale. Este un lucru în plus pe care îl putem face împreună și, în final, o bună ocazie de a ne tachina reciproc 🙂

Ce sfaturi ai pentru colegi de concurs pentru a face fundraising?

Nu știu dacă este o rețetă exactă. Eu am urmat câteva reguli simple de.. comunicare. M-am gândit care e profilul prietenilor mei care ar dona și am adaptat mesajul pentru ei. Toate mesajele au fost în engleză întrucât am vizat mulți prieteni care nu sunt români. Pentru ei a dona 20EUR nu este atât de dificil, întrucât se raportează la alte venituri. De asemenea, am exportat toate datele de contact ale prietenilor de pe LinkedIn, Facebook și Gmail, am compus un email concis cu un mesaj destul de emoțional și în rest.. e follow-up. Mi se pare foarte important să nu încurajezi lumea doar să doneze, cât și să îi faci să înțeleagă PENTRU CE donează și, foarte important, ce se întâmplă exact cu banii pe care îi dau, care este schimbarea pe care o aduc prin implicarea lor. Pe termen lung, doar astfel cred că vor fi motivați să doneze din nou. Cei de la Hospice mi-au fost de mare ajutor, mi-au trimis un întreg kit de fundraising și pentru acest lucru le mulțumesc.

Este foarte posibil să fie o “încercare” mai dificilă decât mă aștept, însă aleg să văd “pădurea dincolo de copaci”. În final, este un eveniment caritabil și mi-am propus să mă bucur de această experiență cât mai mult. Am tot respectul pentru organizatori, prin instrumentele pe care le-au pus la dispoziție și comunicarea constantă, mi-au creat într-adevăr sentimentul de apartenență la o comunitate. În urma mesajului de fundraising pe care l-am trimis la prieteni, am primit următorul răspuns:

M-a emotionat puternic mesajul tau…poate si din cauza ca sarbatoresc zilele acestea 3 si jumatate “cancer free”, si pentru faptul ca-mi aduce aminte inca o data ce om nororcs sunt, si mai ales pentru ca exista oameni frumosi care fac lucruri frumoase pentru ceilalti 🙂

Recunoștința pe care o simt în urma unui astfel de mesaj e greu de măsurat în cuvinte. Că e timpul de finalizare al curse 2:30 sau 3:00 sau 4:00.. deja nu prea mai contează. Nu despre asta e vorba aici 🙂

O puteti sustine pe Raluca donand pe pagina ei:
http://transmaraton.org/ro/competitors/view?hash=1ac440ec12a29e0180be3234566cc218c3508903